Fac această postare ca un ghid intuitiv pentru ăștia mai tineri, pentru că voi sunteți speranța, indiferent de ceea ce zic unii boșorogi sau mileniali aroganți care "au muncit mult la viata lor" si judeca tinerii care nu vor sa munceasca pe bani putini.
1. HR-ul are scopul de a proteja compania de tine, nu invers.
Unele companii străine, cu subsidiare în România, sunt venite aici să facă bani mulți cu costuri mici și, la nevoie, să profite de corupția sau incompetența locală. Vedeți cazul angajatului de la Amazon România care, în primă instanță, a câștigat, dar a pierdut la Curtea de Apel București, condusă de „celebra” Liana Arsenie.
O corporație străină, cu cele mai siropoase documente și politici de „compliance” care chipurile respectă „angajatul și drepturile acestuia”, va face, la nevoie, absolut tot posibilul să ocolească legal drepturile salariatului, profitând de găurile sau ambiguitățile din legislația României.
O corporație nu trebuie să fie „bully” în adevăratul sens al cuvântului ca să te facă să pleci ori să-ți găsească un motiv pentru a te da afară. Va folosi cele mai perfide și întortocheate tactici prin care să-ți discrediteze munca și să facă să pară că nu ești potrivit rolului, chiar dacă tu faci totul conform cerințelor.
Limbajul „corporate” la nivel de conducere este tot timpul dublu, ca în politică. Daca nu te poti plia pe el, atunci un simplu "Nu" (negarea) este cel mai puternic cuvant in favoarea ta, in orice situatie in care se incearca sa fii descusut de vreun manager cu limbaj dublu.
Ca simplu salariat, fără vreo funcție de conducere, tu nu vei avea niciodată dreptate, iar superiorii se vor apăra între ei, deoarece ei reprezintă legal compania. Nu te aștepta să-ți fie recunoscute meritele. Nu este treaba ta sa schimbi ceva in bine in corporatie, daca conducerea nu ti-a cerut asta. Orice parere pe care o oferi, trebuie sa fie din postura neutra si ramane la decizia conducerii daca o iau sau nu in vedere. Tu ti-ai facut treaba oferindu-ti parerea si prin care te-ai protejat de orice eventuale reprosuri de tipul "nu te implici destul".
Într-o corporație, ai de ales între trei tipologii de caracter:
- a) cel care se bagă în „horă” cu mentalitatea „ei plătesc, deci ei fac ce vor”, pupă în dos, aprobă orice decizie și dă din coadă la orice mângâiere, pentru a-și proteja locul de muncă, burdihanul sau pentru a promova;
- b) cel indiferent, care doar vrea experiență, își face treaba sau „freacă menta” și, la prima ocazie, pleacă la mai bine;
- c) cel care își vede de treaba lui, este incoruptibil și nemanevrabil, dar care, la un moment dat, va avea probleme din cauza asta.
- In funcție de companie, munca multă nu îți va aduce beneficii pe măsură. Cu prima ocazie când nu vei mai putea menține ritmul cu care i-ai obișnuit, îți vor atrage atenția. Multă muncă nu înseamnă neapărat și experiență!
- Daca ajungi la cearta cu ei, pastreaza conversatiile in scris, strict in romana (ei vor incerca sa se ascunda dupa engleza) si inregistreaza-ti munca. Daca ajungi in instanta, trebuie sa dovedesti cu audit ca nu esti incompetentul pe care ei l-au dat afara.
Evident exista si exceptii iar cele de mai sus nu reprezinta un ghid absolut, ci unul intuitiv.
Ca off topic, dacă vrei cu adevărat să muncești ca să schimbi ceva în bine luptându-te cu sistemul, caută să te angajezi la stat. La corporație trebuie doar să profiți. La stat trebuie să-ți asumi. Deși și la stat ai de ales între cele trei roluri menționate, există și un al patrulea: acela în care intri strict ca să te iei la trântă cu oamenii și sistemul, fie din placere fie din revolta. Altfel si acolo vei avea de ales între variantele a, b sau c.
Succes!
later edit:
scopul postarii nu este sa starneasca polemici contradictorii; cine vrea sa extraga ceva util din asta, bine, cine nu, iarasi bine 😉