Abordez gresit lucrurile/cariera?
TL;DR: Povestea unui IT-ist tanar care poate are prea multa speranta
Am 24 de ani. Am plecat in UK pentru a studia in anul 2020, unii poate ca ar spune ca am prins ultimul tren oferit de britanici studentilor din UE. Am absolvit doua facultati (licenta + master) ambele fiind clasate Top 50, respectiv Top 25 (sursa: aici). Nu spun asta din lauda, sunt constient ca exista si oameni mai capabili care poate nu au avut oportunitatea de a fi sustinuti in a urma astfel de studii academice. In aceeasi masura, sunt constient ca Top 25, nu e Top 5 (there's always a bigger fish). In toti acesti ani, am atins tot ce a fost tangibil pentru mine dpdv. al stack-ului si ariilor de dezvoltare: Python, Java, C/C++, Cypress, JUnit, Mockito, Solidty, AWS, Docker, NoSQL, SQL, Haskell, Typescript, Javascript, Angular, LLMs, ML, OSINT, OWASP, MITRE ATT&CK. Da stiu, a "atinge" nu e sinonim cu a fi expert, dar pentru asta au fost anii academici, sa descopar, sa fac, sa incerc.
Revenind la contextul general, in momentul de fata incerc sa fac o tranzitie din UK spre RO, evident in domeniul IT. Motivele aferente sunt diverse dar am sa incerc sa le enumar detaliat:
- In ultimii 6 ani am schimbat 3 orase si 6 chirii. (Pentru cei care se intreaba cum: Anul 1 si 2 -> Oras universitar 1, Anul 3 -> Oras loc munca 1 , Anul 4 -> Oras universitar 1, Anul 5,6 -> Oras universitar 2, respectiv loc munca 2. Oras loc munca 1 a fost ceea ce se numeste sandwich year/industrial year, un an de practica cred ca e echivalentul). Mi-a placut in fiecare, dar nu m-am regasit in niciunul cum m-am regasit overall in Romania.
- De aproximativ 8 luni, am ramas singur cuc, lucru care pentru mine care ma consider o persoana sociabila este un chin. Toate prieteniile/cunostintele indiferent de nationalitate au plecat fie inapoi in tara de provenienta fie s-au mutat in diverse orase cu cate un amic. Aici pot adauga ca sunt singurul din poate cele 50+ persoane cunoscute mai bine care nu a venit cu un amic din liceu/orasul natal. Incerc sa imi umplu timpul cu hobby-uri, pasiuni, interese, investitii, but there is only so much you can do alone.
- Pentru cei care cred ca UK este un dar de la Dumnezeu. Am fost tras in piept de o firma englezeasca (firma mica ce e drept) intr-un mod cel putin nesimtit. Am facut proiectul de licenta oarecum in colaborare cu ei. Adica au venit cu o idee pe care au propus-o facultatii si am aplicat si am facut ideea initiala apoi in iteratii mergeam la ei pentru a mai lua requirements. Ulterior mi-au propus o colaborare si mi-au trimis un contract pe care l-am semnat eu unilateral dar le-am spus ca sa faca niste modificari la adresa mea. Evident au zis ca nu e nicio problema, apoi pauza. Licenta a fost mai mult sau mai putin gata, le-am trimis-o si lor evident pentru validare, au zis ca e ok, dar tot nu primisem contractul inapoi. Ulterior am avut absolvirea si am mers la ei la birou sa ne luam ramas bun si iar au zis "Nu vrei sa vii la noi?". Am acceptat a doua oara, apoi m-am mutat in alt oras pentru a incepe masterul si ulterior mi-au trimis niste hardware, dar niciun contract. I-am mai intrebat inca o data de contract si de atunci nici ca am mai auzit de ei vreodata. Este vreun echivalent al "schemei Nordis" in IT-ul din UK care imi scapa?
- In momentul de fata lucrez in banking , specific pe core banking - legal reporting (sediu UK, dar clientii de care ma ocup sunt din elvetia, liechtenstein, si germania) si zic ma ocup pentru ca e destul de client-facing. Sunt recunoscator ca am job, dar job-ul in sine este "moartea pasiunii". Spun asta pentru ca in principal tot tech-stack-ul este proprietary cel putin pe partea asta de core (de la limbaj de programare la release tool la testing). A fost un ramp-up foarte satisfacator la inceput atat din punct de vedere al limbajului si tipurilor de source files cat si al proceselor bancare. De ceva timp in schimb, vad ca tot ce facem eu si colegii mei e fie mentenanta (cu care sunt ok ca ma duc si mai deep in tot sistemul si imi place), dar preponderent release-uri la care efectiv 95% din ele sunt modificari de nume sau adaugari de valori. Ce incerc sa zic e ca parte din tot procesul asta nu e nimic inovativ pe partea asta (nu e ca si cum pot veni eu sa dau legi singur ca sa imi dau de munca). Pe langa toate astea, desi am dobandit un ownership destul de mare in echipa (am un raport la care am devenit persoana principala de contact) orice informatie/actiune care trebuie luata/facuta in colaborare cu alta echipa dureaza ani lumina. Astfel, un ticket pe care eu estimez ca il pot face in 30 de minute, dureaza si o saptamana. Colegii mei se complac (din ce observ) in a scrie 2 linii si un amarat de query pe zi si eu simt ca as putea sa fiu de 10x mai productiv. Am stat si overtime sa mai iau din backlog in speranta unei mariri pusa de masa de managera mea, dar se pare ca am tras ca si guvidul la acul gol pentru ca asta a fost acum 6 luni si nu a fost nicio marire/promovare.
- Concediile mele sunt strict pentru a merge in Romania, nu am mai fost undeva de foarte mult timp. Nu pentru ca banii nu ar fi suficienti, ci pentru ca daca vreau si eu sa imi petrec sarbatorile cu cei apropiati, cam asta e "sacrificiul" care trebuie facut.
- Inca un motiv este unul personal si are legatura cu sanatatea unui membru din familie.
Tinand cont de aceasta tranzitie dorita, aplic la job-uri pe banda rulanta. Din Romania, nu m-a contactat aproape nimeni (in afara de o firma la care am primit recomandare, dar cauta pe cineva mai senior). Am zis ca e ceva in neregula cu CV-ul meu asa ca am facut un "trial run" pe niste pozitii din UK (inclusiv avioane de hedge fund) unde am ajuns si in stadiul 4 de interviu. La alta firma, recruiter-ul (extern) mi-a zis el sa mint in CV sa schimb proprietary-ul cu altceva ca nu voi lua job. (Am ramas un pic cu un gust amar dar nu pot sa zic ca surprins tinand cont ca stiu cat de mult se minte in CV-uri). Daca eram un mincinos patologic, ma duceam pe Sales, dar nu dupa aceste principii am fost crescut.
Sunt constient ca poate as cere mult pentru Romania si pentru experienta pe care o am, dar vreau sa justific cei 70k GBP care au fost "cheltuiti pe curul meu" si sper sa nu trag urata concluzie ca poate au fost degeaba. Totodata nici macar nu am ajuns la etapa de negociere salariala asa ca n-am de unde sa stiu acest aspect si urmaresc indeaproape thread-ul cu salarii si pot spune ca am observat doua cele doua extreme de 'foarte putin' si 'foarte mult'.
Intr-un final vreau sa inchei cu un amalgam de intrebari comasat intr-una singura: Gresesc eu undeva, am mentalitatea proasta, sunt paralel cu viata sau industria?
Also, daca ai citit pana aici, iti multumesc.