03:40
Totul a inceput intr-o noapte banala cand prietena mea s-a trezit sa mearga la toaleta. Cand s-a intors m-a gasit cu mainile ridicate si m-a intrebat ce fac. Eu dormeam. Era ora 03:40. Apoi, conform spuselor ei, am lasat mainile jos. A doua zi mi-a povestit iar eu am dat vina pe un posibil vis. Cateva luni mai tarziu, aceeasi poveste. Atunci am inceput sa imi pun intrebari. Am rugat-o pe prietena mea sa isi puna alarma la 03:39 si sa ma urmeasca in noaptea aceea ce fac. A venit ora 03:40 iar eu am ridicat ambele maini spre tavan, cu ochii inchisi. Apoi le-am lasat jos. M-a trezit, usor speriata. Urmatoarea zi am decis sa merg la neurolog. Ajuns acolo mi-a facut cateva teste si mi-a spus ca nu pare nimic in neregula cu creierul meu. Mi-a prescris niste pastile de somn. Am decis sa ii povestesc toata intamplarea si fratelui meu, Mihai, care este cu 14 ani mai mare ca mine. In momentul acela, Mihai s-a facut alb ca varul si a inceput sa tremure. Cu vocea tremurata ca si cand urma sa planga imi povesteste ca eu, cat eram bebelus, ma trezeam in fiecare noapte la ora 03:40 si plangeam. Iar mama noastra ma lua in brate si ma alina pana adormeam. Insa partea cea mai ingrijoratoare este ce mi-a povestit ulterior. Mama noastra a dezolvat o boala care i-a afectat ochii si a orbit spre finalul vietii sale. Eu eram in Germania cand ea s-a stins. Dar Mihai a fost langa ea. Mi-a spus ca, fix inainte sa isi dea ultima suflare a intins mainile inspre tavan si mi-a strigat numele. Apoi a murit. Mama mea a murit la ora 03:40. Acum este ora 02:35 si astept sa vina ora 03:40 sa ridic mainile catre cer apoi sa adorm
edit: mi-a trecut asta prin minte si am spus sa astern aici, tot eram treaz fiind la munca. Aparent au fost filme si seriale facute pe tema asta, interesant. Si nu, nu este ai. Nu totul este ai in ziua de azi.