M22 — simt că nu sunt genul de tip pe care femeile îl aleg pentru ceva serios
Salut. Am 22 de ani și simt nevoia să scriu asta undeva pentru că începe să mă apese destul de tare situația în care sunt.
De ceva timp mă confrunt cu sentimentul că pur și simplu nu sunt suficient de atrăgător pentru femei. Nu mă consider nici cel mai urât om, dar nici genul de băiat care să atragă atenția sau care să fie ales natural. Și sincer, cred că asta începe să mă afecteze mai mult decât vreau să recunosc.
Ce mă doare cel mai tare nu e lipsa validării sau faptul că nu am parte de aventuri. Eu chiar îmi doresc o relație reală, stabilă, ceva de lungă durată. Mi-ar plăcea să am persoana mea, să existe apropiere, liniște, afecțiune și sentimentul că construiesc ceva împreună cu cineva. Problema e că până acum nu am reușit să obțin asta, indiferent cât am încercat.
Și partea frustrantă e că simt că în alte aspecte ale vieții chiar încerc să devin o versiune mai bună a mea. Sunt la o facultate bună, îmi iau viitorul în serios și muncesc pentru ce vreau să obțin în viață. În ultimul an am lucrat foarte mult și la mine ca persoană, mai ales pe partea de mental health. Am încercat să devin mai matur emoțional, mai conștient de mine, să îmi gestionez mai bine emoțiile și să nu fiu genul de om toxic sau instabil într-o relație.
Am grijă de mine, de felul în care mă prezint, încerc să fiu respectuos, calm și prezent cu oamenii din jur. Nu cred că sunt o persoană rea sau lipsită de calități. Din contră, simt că aș avea multe de oferit într-o relație serioasă. Dar cu toate astea, parcă nu sunt niciodată “ales”.
Nu am pretenții absurde și nici nu caut perfecțiune. Mi-aș dori doar o fată îngrijită, aranjată și cu care să existe compatibilitate și conexiune. Pentru mine restul vine natural dacă doi oameni se înțeleg și se simt bine unul lângă altul.
În schimb, am ajuns să mă compar foarte mult cu alți băieți și să am impresia că eu pur și simplu nu sunt “destul”. Văd tipi care intră foarte ușor în relații, care primesc atenție fără să depună mare efort și mă întreb ce e greșit la mine. Uneori simt că oricât aș încerca să fiu o persoană ok și să construiesc ceva stabil în viața mea, tot nu e suficient ca cineva să mă vadă ca pe o alegere serioasă.
Și da, știu că o relație nu îți rezolvă toate problemele și că trebuie să fii bine și singur. Dar sincer, după mult timp petrecut singur, începe să devină obositor. Mi-e dor să am cu cine vorbi zilnic, să împart momente simple cu cineva, să simt că există reciprocitate și apropiere emoțională. Cred că lipsa asta începe să mă consume mai mult decât ar trebui.
Poate problema e și că eu caut ceva autentic într-o perioadă în care mulți oameni vor doar ceva superficial sau temporar. Nu știu. Dar uneori chiar simt că nu voi fi niciodată suficient de atractiv pentru ca cineva să mă vadă ca pe o alegere serioasă și de lungă durată.
A mai trecut cineva prin sentimentul ăsta? Cum ați reușit să ieșiți din el sau să vă schimbați perspectiva?