Devine Romania o tara capital-centric sau asa a fost mereu?
Sapt trecuta eram in orasul natal si vorbeam cu un tovaras sa iesim la bere. Am tras amandoi concluzia ca nu prea avem pe cine sa mai chemam. De ce? Toata lumea e plecata la Bucuresti.
Din generatia noastra multi au plecat direct dupa liceu. Altii au facut-o dupa ce si-au luat licenta. Altii au plecat, s-au intors acasă sau au fost prin strainatate si acum in final tot la Bucuresti au ajuns.
Efectiv toti cunoscutii care au ramas si pana in ziua de azi in orașul natal se incadreaza fara probleme intr-una din urmatoare 3 categorii: prea limitati/comozi ca sa incerce sa se mute, oameni care n-au avut sustinerea necesara ca sa plece la momentul potrivit, oameni care printr-o conjunctura au prins vreun job care ii multumeste fiind greu sa găsească variante net mai bune la capitala. Ce e cel mai interesant e ca auzi de x si y ca stau la Bucuresti acum in condițiile in care acum 5-6 ani denigrau acest oraș de numa-numa.
Atenție, aici orașul natal in cauza este Brasov. Un oras mare si frumușel unde mai ai cat de cat oportunitati (cel putin mai multe decat in alte zone din tara). Intre noi (cei mutați din bv) măcar exista un oarecare consens ca peste x ani am vrea sa ne intoarcem si sa ne intemeiem o familie aici. Asta spre deosebire de alți cunoscuți/colegi de munca veniți din alte zone si stabiliti la Bucuresti care deja la 25 de ani platesc cu spor credite la apartamente prin cine stie ce residence-uri in Berceni si nu se mai uita in spate.
Pare ca in ritmul asta o sa ajungem fix ca in UK. In capitala se produce si se traieste la nivelul 10, in timp ce in restul tarii lucrurile se întâmpla la nivelul 2. Deja eu știu de doua companii mari (una din IT, alta din banking) care au mutat ușor-ușor toata conducerea executiva din Cluj spre Bucuresti.
Sau poate asa a fost mereu si eu doar realizez acum ca atractia generalizata pentru capitala se intampla si in generatia mea. Voi ce credeți?